De aproape 5 ani în Parlament se încearcă corectarea Legii dialogului social. În toți acești ani organizațiile patronale au refuzat o analiză obiectivă a efectelor pe care reforma dialogului social din 2011 le-a avut asupra pieței muncii și a relațiilor de muncă.

În 2011 patronatele și-au folosit toată influența de care dispuneau pentru a distruge negocierile colective la nivel național și la nivel de sector. La acel moment Parlamentul a adoptat Legea 62/2011 prin asumarea răspunderii Guvernului, fără dezbateri parlamentare și ținând cont exclusiv de opiniile organizațiilor patronale. Deși adoptarea acestei legi a dezechilibrat complet dialogul social, organizațiile patronale au făcut tot ce le-a stat în putință pentru a accentua în aplicare efectele negative ale legii. La nivel de companie angajatorii au promovat constant excluderea de la negocieri a organizațiilor sindicale, mult mai incomode, și înlocuirea acestora cu reprezentanții salariaților, ușor de controlat și cu 0 experiență și capacitate de negociere.

În 2021 se împlinesc 10 ani de la adoptarea legii dialogului social, timp mai mult decât suficient pentru orice organizație a partenerilor sociali (patronală sau sindicală) de bună credință să evalueze situația și să decidă ce se impune a se corecta. Numai că patronatele nu asta vor, comunicatul de presă transmis în 10 septembrie a.c reprezintă o formă de presiune exercitată asupra tuturor parlamentarilor pentru a stopa modificarea actualei legi.

Organizațiile patronale consideră că situația economică și piața muncii din România este una specifică și ca urmare mecanismele existente în statele europene nu pot fi preluate în România, nu contează convențiile OIM sau acordurile internaționale ratificate de România. Nu am auzit nici o organizație patronală care să invoce specificitatea economică sau a relațiilor de muncă din România atunci când, cu puțin timp în urmă, cereau guvernului preluarea unui model de sprijin al angajatorilor utilizat în piața muncii din Germania. În acest caz nu s-au considerat necesare analize de impact sau evaluări care să se întindă pe durata a zeci de ani.

Nu știm de ce fel de analize mai au nevoie patronatele, în ultimii 3 ani în mod constant Comisia Europeană a cerut României măsuri pentru îmbunătățirea dialogului social, în special măsuri care să faciliteze negocieri colective sectoriale și respectiv încheierea unor contracte colective de muncă sectoriale. Organizația Internațională a Muncii (OIM) a sesizat de asemenea în cadrul unui raport detaliat faptul că actuala lege a dialogului social conține o serie de încălcări ale convențiilor ratificate de România.

Mai mult, sunt nenumarate studii ale Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OECD), ale OIM, ale instituțiilor europene sau ale altor institute de cercetare europene care relevă importanța negocierilor colective la nivel de sector în special.  Statisticile oficiale arată că exista o strânsă legătura între nivelul salariilor din Europa și gradul de acoperire a lucrătorilor de negocieri colective. În nouă din cele zece state membre ale UE cu cele mai mici salarii (medii și minime), doar 7% până la 30% dintre angajați beneficiază de un nivel salarial negociat de sindicate. Este un fapt demonstrat că lipsa negocierilor colective accentuează inegalitățile și disparitățile salariale de gen. România deja excelează la acest capitol.

Sursa: Confederația Europeană a Sindicatelor - https://www.etuc.org/en/pressrelease/eu-countries-weak-collective-bargaining-have-lowest-wages

Buna credință a organizațiilor patronale invocată în comunicatul de presă al Concordiei trebuie probată prin încetarea dublului standard practicat de patronate până în prezent. Sunt suficiente studii și analize pentru a se putea lua o decizie în Parlament.  Abordarea de tip ”să se schimbe ceva dar nu prin părțile esențiale” nu ajută pe nimeni în acest moment, acesta este și motivul pentru care parlamentarii au acceptat punctele de vedere ale organizațiilor sindicale.

files/1-000-0000-00007/comunicat_bns_13_09_2020(1).docx